România, țara la care ne gândim în budǎ, în mașină, la cafeaua de dimineață când ne “dǎm” pe mobil și vedem din nou aceiași oameni, aceleași dosare, aceeași minciună reciclată sub țâşpe guverne și parlamente, e țara unde democrația pute a transpirație, a bancnote luate şpagǎ în “borbagajul” de la Duster, patria aia care duhneşte a promisiuni ce se evaporă după fiecare ciclu electoral. De ce mai râgâim solemn substantivul “democrație” dacǎ de circa 530 de zile nu mai avem democrație, ci haos administrat de cleptocrați?
CITEȘTE CONTINUAREA PE STRICT SECRET