
Brașoveanul Marian Godină este, fără îndoială, unul dintre cei mai mediatizați polițiști din România.
După ce a devenit o senzație online, a început să scrie cărți și să se dedice stand-up-ului, devenind astfel o personalitate cunoscută în întreaga țară. Postările sale adună mii de like-uri, comentarii și share-uri.
Recent, Marian Godină a împărtășit cu fanii săi de pe Facebook amintirea primei mașini pe care a condus-o după obținerea permisului. Postarea sa a generat peste 7.000 de like-uri, demonstrând impactul pe care l-a avut povestea sa asupra internauților, conform unei relatări de pe Libertatea.
Familia sa a achiziționat o Dacie albastră: „În 1996, după ce au vândut un apartament, părinții mei au cumpărat un autoturism marca Dacia 1310 Break, culoare albastru, an de fabricație 1995. Costase aproape cât jumătate din prețul apartamentului, era albastru metalizat și era ca nouă. În 2004, când am împlinit 18 ani, am luat și eu permisul de conducere și am început să conduc Dacia. Școala de șoferi o făcusem pe Dacia Solenza, în care deja își băgaseră mult nasul străinii care doreau încă de pe atunci să ne fure țara. Aia mergea fain, dar acasă trebuia să mă învăț cu Dacia 1310, sau Dacia Nasolenza, cum îi zicea un amic.”
Apoi, Godină a continuat să povestească despre experiențele sale cu mașina: „Unul dintre cele mai folosite butoane ale acelei mașini era acel levier de care tragi ca să deschizi capota. Eu nu îmi amintesc să fi fost plecat la un drum și să nu fiu nevoit să deschid capota. Iar asta nu ca să-i pun apă în șprițieră. Fie se «pușca» platina, fie se înfunda jiclorul și trebuia să suflu în el. Astea erau dintre cele banale și care se rezolvau pe loc cu niște șmirghel sau cu lița pe care o aveai pregătită chiar sub capotă. Un fenomen ciudat se petrecea când voiam să plecăm la țară, lângă Câmpina, la 80 km de Brașov. Cu o zi înainte, tata apela la un nene care «se pricepea», care să vină și «să o pună puțin la punct» înainte de plecarea de a doua zi. Omul o regla, o desfunda… o punea la punct, iar mama o umplea cu bagaje. Ne pregăteam pentru cei 80 km de parcă plecam în Spania. «Aute ce frumos stă la relanti!» parcă îl aud pe tata, mândru că mașina era gata de drum.” Continuare poveștii, aici.